Zbor deasupra unui cuib de cuci

,,Într-un pavilion ,,democratic”, în care pacienților cu tulburări psihice considerați recuperabili li se oferă doar iluzia libertății, este încarcerat și R. P. McMurphy. Acesta nu suferă de vreo maladie, ci doar o face pe nebunul pentru a scăpa de pușcărie. Hotărât să îi facă zile amare doamnei Ratched, asistenta șefă ce conduce cu autoritate ședințele de terapie, McMurphy intră într-un joc periculos al cărui deznodământ îl poate surprinde victorios sau îi poate aduce totala degradare. Prezența lui în salon este o gură de aer proaspăt pentru cei internați acolo, unii din ei de foarte mult timp. Dacă, înainte de venirea sa, ședințele de terapie erau pretexte de a lua în batjocură pe cei ce erau siliți să discute despre dramele lor, o dată cu apariția lui McMurphy aceste sesiuni capătă o cu totul altă turnură. Ameliorarea stărilor dificile, dacă nu chiar însăși vindecarea pacienților, par să nu derive întotdeauna din procedeele convenționale. Poate că jocul de cărți, pariurile pe bani, petrecerile și femeile… darnice pot rezolva dereglările funcționale ale creierului mai lesne decăt o pot face (în unele cazuri) psihoterapia, pastilele și șocurile electrice. Iar acest fapt o o scoate din minți pe Miss Ratched. Tratându-i ca pe niște oameni normali, McMurphy descoperă în colegii săi normalitatea. Însă binele nu va scăpa nepedepsit.”